Din ciclul: De ce scriem?

  • continuarea articolului precedent –

7. Grupuri limbilor
– Grupul limbilor germanice include daneza, norvegiana, suedeza, germana, flamanda, olandeza, engleza, islandeza, africaans (derivată din neerlandeză – olandeza, limba majorității populației din treimea vestică a Africii de Sud), feroeza, șvaba (limbă din sud-vestul Germaniei), idiş (dialect sudic al limbii germane, vorbit de aproximativ 3 milioane de evrei în toată lumea, cu o concentrație mai mare în Europa Centrală și Europa de Est
– Grupul limbilor romanice sau neolatine include italiana, franceza, provensala, spaniola, sarda, catalana, aragoneza, portugheza, româna
– Grupul limbilor slave include rusa, ucraineana, bielorusa, poloneza, ceha, slovaca, slovena, sârba, croata, macedoneana, bulgara, cecena, georgiana,
– Grupul limbilor hindustane include sancrita, bangaleza, hindi, marathi, nepaleza, punjabi, pali, rromani, urdu, persana, pashtuna, kurda, tamila, telugu
– Grupul limbilor celte cuprinde galica, bretona, irlandeza, galeza, scoțiana, manx, cornica
– Grupul limbilor baltice include lituaniana, letona
– Grupul limbilor ilirice include greaca, albaneza, armeana, anatoliene
– Grupul limbilor altaice cuprinde turca, găgăuza, azera, turkmena, tătara, cumana, kazaha,kirghiza, altaia, uzbeka; ainu, japoneza, coreeana,
– Grupul limbilor mongolice include mongola, kalmâka
– Grupul limbilor uralice include finlandeza, carela, estona, võro, maghiara, urdmuta
– Grupul limbilor thai cuprinde thailandeza, laoțiana
– Grupul limbilor malayo-polineziene cuprinde malaieza, indoneziana, javaneza, samoana, tuvaluana, rapa-nui, hawaina, maori
– Grupul limbilor semitice include akadiana, aramaica, siriaca, ebraica, araba, berbera, malteza
– Grupul limbilor eschimo include aleutina, inuita, groelandeza
– Grupul limbilor irocheze cuprinde irocheza, cherokee, mohawk, erie, navaho, apasha, pomo, natchez, siuoana, sioux
– Grupul limbilor unice include ainu, japoneza, coreeana

26 septembrie este Ziua Europeană a Limbilor Străine

Advertisements
Standard

Din ciclul: De ce scriem?

Limba
Limba este un sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile, sentimentele și dorințele.
Limba este felul de exprimare propriu a unei persoane, în special a unui scriitor.
Există 6.912 limbi vorbite în lume
Pe lângă acestea, există și o serie de alte limbi:
Limbi artificiale, inventate cu scopul de a facilita folosirea comunicării între oameni
esperanto, cel care speră, cea mai răspândită dintre limbile artificiale, lansată de Ludovic Lazar Zamenhof în 1887, pentru a servi ca limbă internațională auxiliară, o a doua limbă pentru fiecare.
Ido, limbă inventată, universală și neutră
spargă, o formă de expresie artistică, creată de poeta Nina Cassian; din punct de vedere lingvistic nu este o limbă adevărată, ci este limba română în care o parte din substantive, verbe și adjective sunt înlocuite cu cuvinte inventate de poetă
Volapük [volaˈpyk] este o limbă artificială creată între anii 1879-1880 de către preotul Johann Martin Schleyer, care credea că Dumnezeu i-a cerut să creeze o limbă internațională; în 1889 existau aproximativ 283 de cluburi, 25 de reviste în și despre Volapük, 316 manuale și 25 de limbi derivate din volapük .
Limbi fictive, utilizate doar în anumite producții artistice sau universuri din domeniul Science-Fiction:
– Limba klingoniană, tlhIngan Hol, vorbită de o rasă de războinici, klingonieni, din universul Star Trek, creată de Marc Okrand
– Limba Na’vi din filmul Avatar
– Limba elfilor din Stăpânul Inelelor
– Limba Goa’uld, rasă de extratereștri care vorbesc limba goa’uld în universul Stargate, alături de poporul Jaffa
Novlimba, apare ca o limbă agramată în romanul lui George Orwell, 1984
Limbi experimentale, create de lingviști ca metodă de cercetare:
– Lincos (abreviere din limba latină a expresiei lingua cosmica), limbaj conceput de Hans Freudenthal în 1960, pentru a fi înțeles de orice formă de viață extraterestră inteligentă posibilă, pentru a fi utilizată în transmisiile radio interstelare.
Statistic:
Din cele 6.912 limbi de pe întregul glob, 31% sunt vorbite pe continentul asiatic, pentru o populație de aproximativ 4 miliarde de locuitori; 20% sunt vorbite în in Africa, raportate la aproape 1 miliard de locuitori; 15% sunt vorbite pe continentul american, aproximativ de 1 miliard de locuitori; 3,7% sunt vorbite în Europa, unde se utilizează 255 de limbi la o populatie de 740 milioane locuitori.
________________________________________
Standard

Din ciclul: De ce scriem

Alfabetul

Alfabetul este totalitatea literelor, așezate într-o ordine convențională, reprezentând sunetele de bază ale unei limbi, dispuse într-o anumită ordine, care redau sunetele de bază ale acelei limbi, este definiția dată de Dicționarul Explicativ al limbii Române.

Alfabet (gr. ἀλφάβητος , alphábētos, derivă din denumirea primelor două litere grecești, alfa, α și beta, β), este un ansamblu de simboluri numite generic litere, folosit drept sistem de scriere pentru o anumită limbă. Fiecare simbol reprezintă un fonem (cea mai mică unitate sonoră de sunet fundamentală, distinctivă a limbii, care nu poate fi divizată în unități succesive mai mici decât ea, ajută la diferențierea între ele a cuvintelor și formele gramaticale ale aceluiași cuvânt).

Alfabetul nu este singurul sistem de scriere din lume. Există ansambluri de logograme, semne grafice care înlocuiesc un cuvânt fără să-i reproducă integral sau nereproducându-i deloc sunetele prin litere, cunoscută și drept scriere ideografică, sistem de scriere cu ajutorul ideogramelor; acestea sunt semne grafice folosite în scrierea unor limbi ale unor anumite popoare și care redau un cuvânt întreg, o idee, o noțiune, reprezintând un tot unitar de elemente sonore pentru exprimarea fiecărui cuvânt;

De asemenea, există silabare, care sunt seturi de simboluri utilizate pentru notarea limbilor vorbite, asemănătoare cu un alfabet, dar unde fiecare simbol reprezintă o silabă. Limba japoneză, 日本語, nihongo, care face parte din familia limbilor altaice (aproximativ 60 de limbi înrudite, vorbite de mai mult de 330 de milioane de oameni, răspândite mai cu seamă în Asia Centrală și de Est), folosește două silabare, hiragana și katakana, pe lângă alfabetul ideografic kanji (scrierea chineză), dar și de scrierea romaji, cu folosirea caracterelor alfabetului latin.

Pe lângă alfabetul latin, există variate sistemele de scriere unice, precum:
Hangul, 한글, han înseamnă mare sau corean și geul înseamnă a scrie, scriere; este alfabetul fonetic al limbii coreene, folosit din secolul 15, grafia oficială în Coreea de Sud și Coreea de Nord; până la începutul secolului 20 se scria de la dreapta spre stânga, în rânduri verticale, de sus în jos, apoi s-a trecut la modul de scriere modern, de la stânga la dreaptă, pe orizontală, după modelul chinezesc și cel japonez
Ebraic, אָלֶף-בֵּית עִבְרִי alef-bet ‘ivri, (cuvântul alef-bet rezultă din alăturarea primelor două litere ale alfabetului ebraic din care derivă alfabetul grecesc, alfa-beta); alfabetul ebriac sau ivrit conține în exclusivitate numai consoane, 22, fiecare cu o triplă semnificație: semn grafic pentru un sunet, un număr și o idee; vocalele se introduc prin context; se scrie de la dreapta spre stânga
Arab, abğad أبجد, sistem de sriere aflat în irulație la numeroase popoare native din Asia și Africa; este al al doilea alfabet din lume, după cel latin; alfabetul arab este derivat dintr-o formă cursivă a alfabetului nabatean (la rândul lui o variantă a alfabetului aramaic), fiind creația creștinilor din Hirah, secolelele IV-V e.n.; se scrie de la dreapta spre stânga
– Alfabetul grec cuprinde 24 de litere; este primul și cel mai vechi alfabet care notează fiecare vocală și fiecare consoană cu semne separate; începând din secolul 2 î.H., literele literele grecești au fost folosite și pentru a marca numeralele; alfabetul grec își are originea în cel fenician
– Alfabetul rusesc, русский алфавит, rússkij alfavít, este varianta modernă derivată din alfabetul chirilic; este compus din 33 de litere, 10 vocale, 21 de consoane și 2 semne speciale (ь, ъ); scrierea chirilcă a fost introdus în Rusia prin Kiev, pe timpul convertirii rușilor la creștinătate, în anul 988, numit în onoarea călugărului Chiril care a creat primul sistem de scriere slavic
Runele sau alfabetul runic, runo sau rún, reprezintă semne grafice sau foneme (sunete) ale literelor folosite în scrisurile vechi ale limbajului germanic, înainte de adoptarea alfabetului latin; sunt mai multe variante de rune, scandinavice, anglo-saxone, germanice, fino-ungrice
– Caracterele chinezești care alătuiesc alfabetul sunt logograme, numite hanzi; au apărut din cele mai vechi sisteme de scriere, încă folosite în prezent; este o limbă extrem de complexă, alătuită de 87.000 de semne și fiecare reprezinta o silaba, clasificată în șase categorii: pictografe, ideografe simple, ideografe compuse, împrumuturi fonetice, compuși din caractere fonetice și caractere derivate; un chinez cult recunoaște între 6.000-7.000 de caractere, 3.000 de caractere sunt obligatorii pentru a citi un ziar, iar nivelul de alfabetizare medie este cunoașterea a el puțin 2.000 de caractere.

Standard

Din ciclul: De ce scriem?

Vorbirea

Vorbirea este acțiunea de a vorbi, folosirea limbii, a exprimării articulate în procesul de comunicare între membrii unei anumite colectivități, în scopul de a transmite informații verbale, pe cale orală, utilizând sistemul fonetic și lexial, gramatical și semantic, pragmatic și computațional*. Ceea ce formează limbajul uman, felul de a vorbi, modul de exprimare.

Fără abilitatea de a vorbi, omul nu se poate exprima. Exceptăm de aici cazurile rare sau tulburările stării normale a organismului.
O ființă umană, și cu atât mai mult un scriitor, are nevoie să-și poată:
– expune gândirea în mod logic, rațional, cursiv,
– manifesta prin cuvinte părerile, ideile, sentimentele,
– raționa în mod just, consecvent și temeinic,
– transpună prin și în scris impresiile, experiențele, cunoștiințele, punctele de vedere și
aprecierile,
– utilizeza limbajul corect, în concordanță cu normele și regulile gramaticale,
– aexprime îngrjit, conferind limbajului folosit un aspect elegant, armonios, pentru a crea,
pentru a transmite acel mesaj, emotiv și expresiv, care devine un scop în sine: literatura.

*Fonetica (gr. φωνή, fone, sunet, voce) este studiul sunetelor produse de vocea umană; analizează aspectul fizic al sistemului de sunete, de la articulare până la procesele de percepție implicate și rolurile lor în diferențierea între cuvinte
Lexicul sau vocabularul unei limbi este totalitatea cuvintelor care formează acea limbă vorbită; vocabularul unei limbi moderne poate conține câteva sute de mii de cuvinte, dacă se includ termeni tehnici, științifici, regionalisme, toponime
Gramatica unei limbi este ansamblul de reguli care se aplică la utilizarea acelei limbi, conțin partea morfologică și de sintaxă
Morfologia este partea gramaticii care se ocupă cu studiul cuvântului, modificările acestuia, ale conținutului și ale valorilor gramaticale exprimate prin formele cuvântului
Sintaxa este relația dintre semne, studiază modul de combinare a cuvintelor în propoziții și a acestora în fraze, funcțiile pe care acestea le au în cadrul combinațiilor, a propozițiilor, a frazelor, precum și regulile aferente în vederea realizării comunicării logice între oameni
Semantica (gr. σημαντικός, semantikós, semnificație, înțeles) este relația între semne și obiecte, se ocupă de studiul înțelesului cuvintelor și a propozițiilor, având drept scop clarificarea sensului acestora precum și semnificația noțiunilor complexe ce pot fi derivate din simbolurile cele mai simple ale limbajului, folosindu-se de regulile sintaxei; între sintaxă și semantică există același raport ca între fond și formă;
Pragmatica este o ramură a lingvisticii care analizează relația dintre semne și interpretarea lor; în cadrul pragmaticii, analiza discursului este un obiect relativ recent de studiu
Lingvistica computațională (Computational linguistics), cercetează modelarea statistică sau bazată pe reguli a limbajelor naturale, din perspectivă computațională sau informatică, a inteligenței artificiale, care este, conform definiței lui John McCarthy, o mașină care se comportă într-un mod care ar putea fi considerat inteligent dacă ar fi vorba de un om

Standard

Părere

Nu mă pot abține de a nu face o scurtă remarcă, privind un articol care nu-mi dă pace de ceva timp, deși am tot încercat să-l ignor, dar, după cum se vede, îmi este peste putință.

Așadar:

SRSFF
Cenacluri
by Mircea Opriţă | Mar 15, 2010
http://www.srsff.ro/2010/03/cenacluri-mircea-oprita/

Presupun că informațiile din pagina SRSFF, Cenacluri by Mircea Opriță, 15 Martie 2010 (articolul care poate că a apărut deja într-o Enciclopedie a anticipaţiei româneşti (în curs de redactare în 2010), sunt relativ corecte și posibil prezentate cu obiectivitate de domnul Mircea Opriţă (scriitor român, editor, eseist, critic și istoric al literaturii science-fiction, traducător, în acest moment considerat figura proeminentă a spațiului literar românesc al SF-ului, fiind la apogeul cariere de patru decenii).

Însă …

Citind și recitind articolul, ca și acele câteva comentarii absolut îndreptățite despre omisiunile din articolul prezentat, am ajuns la concluzia că sunt nevoită să fac unele precizări, cu toate că au trecut de atunci cinci ani, însă litera scripta manent iar unele erori se pot corecta oricând, chiar și peste timp, se pot aduce informații suplimentare (probabil trecute cu vederea în munca de documentare, neglijate sau pur și simplu scăpate), astfel încât prezentarea datelor să fie clară, corectă, fără lacune.

În al unsprezecelea paragraf, domnul Mircea Opriță declară: ”În oraşele arătate cu degetul pentru inactivitate SF apar deodată nu un singur cenaclu, ci mai multe: „Antares”, „Brain”, „BrAnt” şi „Fantastron” la Braşov”.

Am să le iau pe rând.

1. De ce a fost sau de ce este Brașov un oraş arătat cu degetul pentru inactivitate SF?
De ce să fie arătat cu degetul? Nu am înțeles sintagma și poate nu ar fi rău din partea autorului să explice mai în detaliu și profunzime, la ce s-a referit când a pronunțat: Brașov este un oraş arătat cu degetul pentru inactivitate SF.

Clubul Antares a fost înființat în 1981, membri fondatori Ion Doru Brana, Leonard Oprea, Rodica Bretin și Anamaria Borlan. Ion Doru Brana și Leonard Oprea au activat doar câteva luni și s-au retras, Rodica Bretin a participat un an și s-a mutat apoi la București, iar Anamaria Borlan a rămas să coordoneze clubul, din 1981 până în 1992 și prin extensie până în 1997.

Timp în care au avut loc o sumedenie de activități:
– cenaclul de literatură sf, citit texte originale și traduceri, în fiecare sâmbătă, începând cu ora
17, la Casa de Știință și Tehnică pentru Tineret Brașov,
– au fost organizate două expoziții de pictură pe teme sf, în anul 1984 și apoi în 1986, cu
participarea unor valoroși artiști din fandom, cu contribuția celor din cenalcurile din Satu-Mare, Târgoviște, Pitești
– în doi ani consecutivi, 1988 și 1989, au avut loc puneri în scenă și reprezentări de piese de
teatru, absurd și fantastic, în prezența unui numeros public venit din partea cenaclurilor din țară (din câte știu, am fost primii și singurii care am făcut teatru sf!).
Au fost prezentate trei piese scrute, Come and go, de Samuel Backett, Ohio Impromptu și A Piece of Monologue, tot de Samuel Beckett; actorii au fost membri clubului.
– Autori tineri și talentați au debutat la Anteres și le-au fost publicate textele, povestiri sau
romane, în diferite fanzine, reviste, almanahuri, antologii SF, primind și premii de recunoștere a valorii literare. Printre care enumăr doar câțiva: Rodica Bretin. Paul Gusbeth-Tatomir. Cătălin Badea-Gheracostea.

Inactivitate SF? Nu cred că există sau a existat un club SF din țară care să aibă o activitate mai susținută și mai bogată decât Antares. Poate pentru că … ?

2. În 1992, Clubul Antares a predat ștafeta unor membri care s-au străduit să continuie partea
de cenaclul, numindu-l Brain, afiliat la Casa de Cultură a Studenților din Brașov, apoi, în 1993, prin fuziunea clubului Antares cu cenaclul Brain a rezultat asociația culturală BrAnt SF Promotion Brașov (dobândind personalitate juridică prin dosar nr. 84/4 ianuarie 1994).
Anatares, Brain, BrAnt reprezintă una și aceeași entitate, o prelungire ca o scară telescopică și, cu siguranță, nu au activat în același timp! Doar au reprezentat sf-ul brașovean, pe o perioadă de aproape 16 de ani.
Și, ca o precizare, Antares a fost și este și în prezent – pentru că și-a reluat activitatea în iulie 2015 – singurul club de science fiction din Brașov, cu aceeași membri fondatori, Rodica Bretin și Anamaria Borlan. Printre membri mai vechi sau mai noi se numără: Voicu Bugariu, scriitor, Paul Gusbeth-Tatomir, scriitor și traducător, Călin Giurgiu, promoter, Cătălin Badea-Gheracostea, critic literar, Nelu Neagu, grafician, Alexandru Lamba, redactor-șef la Gazeta SF, Nicolae Dobre, scriitor, Lucian Curelaru, astronom.

3. De Fantastron nu am auzit, poate este o confuzie cu altceva sau altcineva. Poate domnul
autor a imaginat un alt cenaclu care să înlocuiească inactivitatea sf-ului brașovean!?

4. Oricum, nu mă mir. Informațiile prezentate în acest material sunt destul de superficiale, chiar
răutăcioase pot adăuga. Datele nu sunt verificate, s-a scris după ureche și la întîmplare, înclinând în mod evident balanța spre anumite favoritisme, întreaga poveste este superfluuă, în răspăr, nu numai despre orașele arătate cu degetul, ci despre tema abordată. Antares nici nu ar fi trebuit să fie menționat, pentru că titulul articolului este Cenacluri, iar Antares este un CLUB de science fiction.

5. Printre invitații clubului Antares au fost:
o primul și singurul cosmonaut român, domnul Dumitru-Doru Prunariu, 1981
o Ion Doru Brana, scriitor și traducător (seria Dune de Frank Herbert)
o Rodica Bretin, scriitoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, cu opt volume
personale de fantasy, plus alte șase volume din domenii conexe, seria de patru volume Antares
o Dan Apostol, scriitor și publicist, specializat în domenii de frontieră ale cunoașterii,
istorie, arheologie, vechi civilizații, artă, biologie, antropologie, paleontologie, cu 25 de volume personale, 800 articole, studii și editoriale în 25 de publicații românești și europene, realizator și colaborat la 300 de emisiuni difuzate de 16 posturi de televiziune și radio naționale și internaționale
o Florin Munteanu, cercetător științific la Institulul de Geodinamică al Academiei
Române
o Reman Tibor, de la rUFOn (Romanian UFO network)
o Gheorghe Moldovan, istoric de la Fundația Culturală de pe lângă Biblioteca Gheorghe
Șincai
o Ștefan Ghidoveanu
o Radu Honga
o Cristian Tudor Popescu
o Membri de la alte cenacluri și cluburi din țară;

Din păcate, un astfel de text, postat pe o pagină atât de serioasă, poate produce multe neplăceri sau dezavantaje cenaclurilor și cluburilor menționate.

Propun un scenariu:
Un tânăr doritor de literatură science fiction și fantasy sau de științe de frontieră, accesează pagina SRSFF și citește toate materialele publicate în arhivă, de-a lungul anilor. Parcurge și această scriere, apoi își formează o părere alcătuită pe baza informațiilor asimilate:
– În anumite orașe sf-ul a fost inactiv și nu merită să-mi bat capul, printre care și Brașov;
– Cine știe ce s-o fi întâmplat la Brașov (și alte câteva orașe indicate cu degetul), de este pus la indexul rău-famat?!
– În Brașov nu există un cenaclu de literatură sf, deci nu-mi îndrept atenția în această direcție.

În concluzie, CLUBUL Antares își continuă inactivitatea sf, în maniera descrisă mai sus. Poate că într-o bună zi, un alt autor, mai bine documentat, va posta o informație autentică despre noi și atunci vălul de mister se va ridica, iar ceața neguroasă care planează asupra activității clubului se va risipi.

Standard

Magia magicului

Acest sfârșit de octombrie aduce cu sine, pe lângă frumusețea toamnei, a frunzelor îngălbenite și înroșite, gata să acopere pământul, pe lângă frigul pătrunzător de dimineață și soarele blând al după-amiezii, o importantă și frumoasă sărbătoare.

Halloween, prescurtare de la All Hallow Evening (Noaptea tuturor sfinților) este observată și celebrată în multe țări ale lumii, în noaptea de 31 octombrie. Această sărbătoare creștin-religioasă își are rădăcinile în timpurile păgâne, în special în festivalul celtic și gaelic numit Samhain.

Termenul Halloween datează cam de prin anii 1745-1746, fiind de origine creștină, însemnând seara sfântă sau seara sfinților (hallow – sfințit, venerat, sanctificat; evening – seară); provine din scoțiană; cu toate că sintagma Toți Sfinții apare în scrierile din limba engleză veche, ealra hālgena mæssedæg, conceptul de Seara tuturor sfinților nu este utilizat decât după anul 1556.

Înainte de creștinizarea populației, Halloween sau Samhain (Calan Gaeaf) a fost sărbătoarea recoltei și a marcat începutul iernii sau jumătatea întunecată a anului, o perioadă de câteva zile în care portalul dintre lumea reală și lumea de dincolo se deschide. Spiritele defuncților și ale strămoșilor, numiți Aos Sí (se pronunță ees shee) și zânele sub formă de zeițe, nimfe sau spirite ale copacilor (creaturi magice, provenind din mitologia și legendele folclorului european, cu precădere celtic, germanic și greco-roman, având carateristici metafizice, supranaturale și pretenaturale), pătrund în lumea oamenilor vii sub formă de fantome/spirite, pentru a se amesteca printre ei și a-și primi prinosul de respect și venerație.

Ca ritualuri, se oferă mâncare și băutură din recolta proaspătă. Sufletele celor defuncți vin și își vizitează rudele în viață. Credința că spiritele defuncților se întorc acasă, o zi pe an, are origini străvechi și se regăsește în mai multe culturi din lume. Se aprind lumânări, se înalță rugăciuni, se mănâncă nuci și mere, se prezice viitorul bazându-se pe fenomene animiste și supranaturale. În grădini sau pe câmpuri se aprind focuri din vreascuri, iar după forma flăcărilor, a fumului și apoi a cenușii – se considerau a fi elemente protective și având puteri de curățare a păcatelor – se proferau divinații. Focul sugera însușiri de magie simpatetică, fiind asemuit cu soarele, ajutând puterea de creștere a plantelor și reținând întunericul iernii. De asemenea, focul avea darul de a speria vrăjitoarele și spiritele malefice.

În prezent, sărbătoarea din 31 octombrie are o pronunțată influență creștină. Pe timpul Bisericii Primitive, se obișnuia a se ține un priveghi urmat de un ospăț ritualic, onorând sfinții prin rugăciuni. Ziua de Sărbătoarea Tuturor Sfinților a fost celebrată inițial pe 12 mai, din anul 609 până în 835, când a fost mutată pe data de 1 noiembrie, ziua de Samhain. Unii au sugerat că este influența celtică, alții au susținut că este o idee germanică, deoarece ambele popoare își comemorează decedații la începutul iernii.

În această zi, creștinii vizitează mormintele rudelor defuncte sau a prietenilor, aduc flori și aprind lumânări. În secolul 12, pe teritoriul europen catolic, a devenit o zi sfântă prin obligație. Era obiceiul ca anumite persoane să îndeplinească rolul de vestitori sau plângăcioși. Aceștia defilau prin localitate, îmbrăcați cu pelerine negre și având pălării mari de paie sau glugi trase peste cap, sunând dintr-un clopoțel, strigând și văitându-se pentru ca oamenii credincoiși să-și amintească de sufletele morților. Era, de asemenea, obiceiul de a coace micuțe prăjiturele și a le oferi săracilor, bolnavilor și copiilor orfani, mergând din ușă în ușă, dăruind mâncare. Tradiția datează din secolul 15 și era răspândită în Anglia, Irlanda, Flandra, Germania, Franța, Spania. De aici s-a născut obiceiul care azi se numește trick-or-treat, dai sau nu dai.

Astăzi, sărbătoarea de la 1 noiembrie îmbină mai multe aspecte, acela de Samhain, festivalul păgân al recoltei, ziua tuturor sfinților la credincioși și, în Statele Unite, se desfășoară parade vesele, multicolore, dedicate mai ales copiilor, care, în seara de ajun, scobesc felinare din bostani, se costumează și merg din ușă în ușă, strigând trick-or-treat, așteptând să primească dulciuri.

În America, sărbătoarea religioasă a fost adusă în secolul 18, de către coloniștii puritani, apoi a fost preluată de comunitățile de imigranți din Anglia, Irlanda, Scoția și Țara Galilor. La începutul secolului 20, au început să se organizeze festivități și petreceri costumate, primind numele de Halloween. Spații publice, parcuri, case sunt decorate în tematică tradițională de macabru, incluzând figurine și costume de vrăjitoare, schelete, fantome și orice altă idee împrumutată din filme cu eroi supranaturali.

Aceste simboluri asociate cu Halloween s-au dezvoltat de-a lungul timpului. Lanterne din bostani sau napi au fost purtate de guising (provine din cuvântul englezesc disguise, a se costuma, a se camufla, a se ascunde sub o mască). Copiii din Scoția și Irlanda se îmbrăcau în diferite costume și mergeau pe străzi purtând aceste lantere, numite Jack-o’-lanterns, pentru a speria și înlătura spiritele răului sau sufletele celor care nu au intrat în rai sau iad și încă bântuie pe pământ. Azi, copiii primesc mai ales bomboane de ciocolată, însă cu câteva decenii în urmă, ei primeau nuci, mere, prăjiturele și uneori ceva mărunțiș.

Aspectul modern al Halloween-ului provine din multiple surse de inspirație. Începând cu teme gotice și horror din literatura mainstream sau science fiction și fantasy – Dracula, Frankenstein, Mumia, vampiri, zombies, diverși monștri mitici, bestii, demoni, extratereștri, trecând prin subiecte de escatologie creștină și din alte culturi și civilizații – prinți și prințese, zei, zeițe, divinități antice romane, grecești, nordice, asiatice, ajungând la întruchiparea sfinților, moartea, și alte entități, până la personaje eroice, pozitive sau negative, din filme comerciale de mare succes (Superman, Batman, Darth Vader, Arrow și multe altele).


  • Gaelic, sau goidels, este un grup entolingvistic originar din partea de nord-vest a Europei, având ca ramuri principale limbile celtice, cuprinzând irlandeza (Munster Irish, Leinster Irish, Connacht Irish, Ulster Irish), limba Manx (gaelg sau gailck, o limbă goidelică din familia indo-europeană, vorbită numai de poporul manx, o minoritate care locuiește de milenii pe Isle of Man, Ellan Vannin (Insula Omului), o minusculă insuliță aflată între Marea Britanie, Scoția și Irlanda, în mijlocul mării Irlandeze, cu capitala la Douglas); prima limbă vorbită de populația manx a fost britonica, una din cele două ramuri ale familiei de limbi celtice insulare, derivată din cuvântul velș brython, însemnând briton indigen, opusul limbii anglo-saxone sau gaela, apoi s-a vorbit irlandeza primitivă, atestată în Ogham (alfabelt medieval din secolul 4).
  • Perioada timpurie medievală, după retragerea romanilor care au ocupat o mare parte din teritoriile britonice, a fost marcată de invaziile saxonilor germanici, în secolul 5, apoi cuceririle vikingilor din Danemarka și Norvegia, în perioada secolului 9; în timpul ocupației anglo-saxone, Anglia a început să fie creștinizată (deși există dovezi care atestă creștinizare anterioară)
  • Aos sí, este un termen care descrie o rasă supranaturală, de origine irlandeză și scoțiană, de entități nemuritoare, care se pot ascunde în interiorul unei persoane, pe care o poate transforma într-o banshee sau bean shìth și care poate apoi prezice moartea.
  • Biserica primitivă este considerată perioada creștinismului timpuriu, precedând Primul Consiliu Ecumenic de la Niceea, din anul 325, care a pus bazele dogmatice și canonice ale  religiei
  • Jack-o’-lantern provine dintr-o legendă folclorică, având o multitudine de variante, în funcție de țara de proveniență, Norvegia, Suedia, Anglia, Irlanda, Țara Galilor, Scoția, Spania, Italia. Însă toate povestirile au un element comun, pe Puturosul Jack, un ucenic leneș și murdar al unui potcovar; acest Jack, beat fiind, a asamblat două bucăți de fier în formă de cruce, cu care l-a alungat pe Satana care venise în sat să ia viețile și sufletele tuturor
Standard

De ce scriem?

Ce este scrierea?
Scrierea reprezintă metoda de conservare a cuvintelor prin împrimarea lor pe un suport fizic – inscripțiile antice de pe pietre, stânci, metal (bronz, fier), oase, fildeș, lemn sau scoarță de copac, pergament (piele de animale), tăblițe de argilă, suluri de papirus, apoi pe hârtie – prin apariția tiparului și, în timpurile noastre moderne, în spațiu virtual. Scrisul permite înregistrarea și păstrarea datelor și a informațiilor pe o perioadă de timp îndelungată. Astăzi, scrisul este o datorie și totodată un angajament, datorită complexității evoluției umane în contextul social.
Verba volant, scripta manent (vorbele zboară, scrisul rămâne) este sintagma rostită de Caius Titus Silius Italicus (poet și politician roman, 25-101) într-o întrunire a Senatului roman, expresie care a rămas celebră până în ziua de azi. În formă scrisă, așternute pe hârtie, se păstrează astfel vorbele rostite, sau cele gândite, reflectând idei, noțiuni și concepte, sentimente și trăiri, prezentând fapte reale sau fictive, plăsmuiri, convingeri, opinii și convingeri, sugerând sau descriind imagini, proiectând realitatea obiectivă în conștiința omului sub aspect senzorial sau logico-abstract. Astfel s-au născut operele literare, artistice și științifice ale lumii, în urma gândirii originale a omului. Iar omul, inventiv din fire și dornic de comunicare, s-a așternut, din cele mai vechi timpuri, pe scris.

Standard